Zadarnica cetate

Pe palimseste smulse din sarazine mâini,
Voi scrie-acum diata ce bietul meu diac,
De astăzi nu mai poate scrie, chiar de-ar voi.
Tu, Doamnă, ce-n ferecate, nordice crenele
Aștepți răvaș scăpat prin sorți în mâna-ți,
Să știi aceste: că azi Jerusalemul cel juruit
Din maini păgâne noi am cucerit, și-așa
Metehne vechi de secole din locu-acesta
Sfânt, în sângele ce-i scurs de-a lungul spadei,
Spălat-am dar acum.Mă bântuie un groaznic
Gand însă…că geaba goana noastră – ne'ntreruptă
Pe cai normanzi sau chiar de-ai infidelilor;
Îmi pare că amarnică-i aceasta cruciată
Și că doar El venind a doua oară, Pacea
Va putea aduce pe-acest preachinuit pământ;
Nu știu și nu mai vreau să văd – ma tem dar sper…
Și sper că între albe mâini laleaua roșie ce-o voi
Aduce-n catrafuse să înfloreasca dar mereu.