Minte,
stai liniștită
și lasă sufletul să aleagă
ce este bine pentru mine,
doar el poate să înțeleagă
și să dezlege
nodurile făcute de tine
cu viața mea
după o diabolică lege.
Minte
nu mai fii trufașă
și recunoaște
că încă din fașă
ai purtat împotriva tuturor război
și ca viespile
care atacă în roi
mi-ai ucis multe șanse,
înțepând cu gânduri otrăvite
inimile bune
ce au stat să te asculte
și pe cele care n-au putut să te evite.

Minte,
stai liniștită
și lasă sufletul să culeagă
cioburile de speranță și lumină
risipite de mine în lumea largă
fiindcă îmi doresc
ca oglinda adevărului,
de care m-am ferit
și pe care am spart-o cu furie,
s-o reîntregesc
și fără de rușine
în ea să mă privesc
așa cum sunt:
bun și rău,
trădat,
mințit,
furat,
umilit,
revoltat,
prin suferință și credință
purificat
și cu mine însumi
împăcat.