Mă uit cum imi pui abțibilduri pe ochi
Soldați si indieni defilând peste vale
Sălbatice vise și trupuri color.

Aș vrea să mai pot să iubesc o cicoare
Să-ntreb pașii tandri de mici spadasini
Cu scut să-l dobor pe bunic din picioare.

Cu timbre să-ți dau nemurita cărare
Cu rime s-ating dulce ritm de ogoare
Cu cărți să-ți hrănesc pe Colț Alb, somn usor.

Și lacrimi de dude pătate de sânge
Și corzi felurite-n caree pupici
Lopeți, cazemate, acuarele, penumbre.

Pe-atunci tu copila erai frumoasa vestire
Zâmbește-mi fii tandră in calea uitării
La cumpăna-mi ruptă tu bea-mi tinerețea.

Cu ochi de safire privește-mi Graalul
Petunii presară pe pasu-mi de spin
Cu linele ape tămăduiește turbarea.

Căci dor lacrimi moi ce vărs in caleașcă
Adio ești mare nu suntem copii
Aici mă inșeli și-ți las întrebare:

Mai știi pasul moale șăgalnic de salcii
Sărutul mărunt în patul de paie
Copii fiind în praful uliței tale?

Mai știi casa-n pantă, aleea și parcul
Și crucea și piatra și lacul târziu
Și moara fântana și capra și gardul?
Răspunde-mi iubito răspunde-mi "mai știu".

Deci cumpăra-mi case si cuiburi de vrabii
Să-mi sap înăuntru-amuzat cimitir

Căci sunt gând străin pierdut pe o stâncă
Si tâmp albatros căzut dintre stele.
Mă uit cum imi pleci măruntă măruntă.

Și-ngrop pe copilul, și-ngrop pe caleașca
Și-ngrop pe șotronul, și-ngrop trei mătuși

Adio tu suflet, demult esti departe,
Sărutu-ți-aș brațul Hercule sedus

Sunt fostul copil,
Tablou cu apus.