de aici lumea apare în două dimensiuni
mai încăpătoare în ramele morții
decât în spațiu-timpul strâns împrejurul trupului

oamenii pe care i-am smintit
sunt plini de mirare când află marginea ploii,
șchiopătând înaintea lui Dumnezeu
ca să fie strigați pe nume

suntem gata de cină
sub privirea canceroșilor care se întorc
din piețele pustii, fără reproș,
doar cu sclipirea de nădejde
în somnul transformat într-un fel de plutire

o făptură care în cădere
s-a prins de o creangă și se roagă,
știind că dacă ramura se rupe
va fi înghițit de abis

pădurea verticală umple fereastra
cu acorduri de greieri și păsări,
și mărturii ce strâng pământul
într-un punct dureros

dinspre el ne iubim
dezbărați de teama pătimirilor
care ne împletesc cu noduri mici