fiecare zbatere din aripă e semn că puiul și-a luat zborul
prezența lucrurilor înveșmântate în cuvânt caută singurătatea
între zidurile fără ziduri de cele mai multe ori doar gesturi
la fiecare capăt de dor se plăsmuiește o lume
la fiecare capăt de cuvânt
o umbră

doar astăzi e dezlegare dinspre tine spre neștiutul tainic
îți atârni în glas sufletele poeților ca într-o plecare efemeră
sub pleoape se închide cerul brodat cu stele
undeva în adâncul gândului
se naște dorul întru
lumină

nisipul din clepsidra răsturnată măsoară distanțele
dintre bărbați și femei dintre copii și culori
nostalgii adunate ca niște jertfe
șerpuind alene peste sufletul flămând
vremea se destramă ca un parfum nedeslușit
într-un sărut