nu mi-am dorit niciodată ceva ce nu aș fi putut obține

de exemplu
hainele patriarhului sau calculatorul lui bill gates
motocicleta lui valentino rossi sau succesul la femei al lui brad pitt

pur și simplu îmi place să stau la scară și să salut
aceiași oameni care urcă și care coboară

ca într-un film mut îi vezi schimbați de cămăși
roșii la început apoi cine știe negre verzi sau portocalii

pe ceilalți îi citesc așa de dragul jocului o dată pe lună ca și cum
aș citi lista de întreținere

cele mai frumoase fețe sunt ale fetelor care stau în gazdă
nu știu cum arăta maria magdalena dar mi-o imaginez ca pe o provincială
care a picat examenul de admitere la filologie

apoi sunt tinerii abia veniți din armată încă nu și-au găsit un loc de muncă
ți-ar cere niște bani împrumut dar nu mai știu cum te cheamă
se plimbă pe alee ca și cum ar aștepta pe cineva

pe cei cu vocea în shimbare nu prea îi urmăresc majoritatea spun bancuri
răsuflate și rareori unuia îi reușește o epigramă
în rest expresii de doom reloaded/endless de genul: wow! wă! e belea!

silă îmi produc numai fețele care pozează în altcineva ele cred că nimeni
nu recunoaște hainele sau pantofii de împrumut
îmi vine uneori să le strig: - loseăre! până și femeia ta e de împrumut

dar dorințele omului de la scară sunt simple
azi
de exemplu
îmi doresc să pot măslui zarurile cu care gelu și anton joacă table
să vadă și ei (mai ales anton) că poartă-n casă
se poate obține și cu două fețe netede

ca de monitor

luați! monitorul de marți!