Sunt fericit
din ochiul plin cu imagini
scot păianjenul spânzurat
pe o margine de timp

de fapt e clipa din mine
în care nu pot să mor

în palmă am crestată viața
ca un râu care urcă la cer

curg clipele cu aromă de trup

nimic interesant

în absența timpului
conservat în vene

doar o iubire

un lucru însemnat când
uit ceva despre mine
măcar atât cât să vă pot privi...

fără miros de lumânări
îmi îndoi genunchii
chiar și atunci când tăcerea
încearcă să mă întrerupă
prea devreme

înăuntrul clipei o urmă...