cu pasiune am scris mereu
despre
țigări teniși munți păduri sânziene cercuri
bărbați câmpii de ceară fântâni secate și alte parascovenii
am umplut cu scrisul meu uriaș
caiete întregi dictando sau cu pătrățele albastre
bloc-notes-uri primite cadou de la amici mai săraci decât mine
coli albe cumpărate de prin prăvălii de cartiere mărginașe
sau din hipermarketuri strălucitoare

toate cuvintele mele puse cap la cap
ar putea face probabil ocolul pământului
o dată și jumătate

despre oameni am scris mereu
credulă naivă sau tristă
am deschis uși care nu existau
am spart lacăte ce păreau pentru totdeauna acolo
nu mi-a fost teamă să cer să plâng să urlu să îmi fie foame sau frig
nu mi-a fost teamă să merg 2 sau 3 stații cu dricul
așteptând la răspântii bănuți calpi aruncați în soare
nici să țes pânză deasă numai bună de acoperit drumurile și neputințele altora

spre 40
obosind într-o vară
am plecat pe un munte doar de mine știut
nu m-am mai întors niciodată de acolo
sau cel puțin așa au consemnat despre mine
în catastifele lor prăfuite sau pe pereții unor wc-uri publice
niște oameni pe care nu i-am cunoscut

...............................................................................

iei zarurile sufli în ele apoi le arunci strâns
niciodată nu îți ies numerele dorite
dacă totuși se întâmplă e cu siguranță o fascinantă greșeală

................................................................................

când îți dă sângele pe nas și pe gură de atâta răbdare
e semn că trebuie să întinzi mese mari sărbătorești
vor veni atunci în stoluri negre păsări ciudate
vor mânca din sufletul și din trupul tău
vor bea din sângele tău și din lacrimile tale
amar amar
aman aman
cu adevărat vă zic vouă păsărilor
singurătatea mea nu poate fi ocolită
mușcați din ea și străluciți mai departe
odată cu zorii
prevestitorii

ascultă poezia în lectura autoarei