Unui epigramist „pașnic”



De viperă te lași mușcat,
dar inutil e-ntregul chin,
căci poanta-ți, iar, m-a împroșcat
cu apă chioară, nu venin!




Situație limită



Că va vorbi doar întrebată,
jurase soacra-n mănăstire.
De-atunci, e veșnic revoltată
că nu sînt curios din fire!





Luni, după nuntă…


Un singur lucru mă irită:
că, după „DA”-ul spus în pripă,
sub buze dulci, de Afrodită;
găsesc o limbă de Xantipă!