acid ca lacul de unghii,
nu admir decât
turnul eiffel
îngropat în nori și-n lalele,
unghiile tale proaspăt vopsite
mirosind a seară de sâmbătă,
și pe tine, îmbrăcată în roșu,
intrând într-o cafenea din Paris,
pe ritmuri de Bruel, Aznavour sau Piaf,
ca și cum noaptea nu s-ar prăbuși niciodată
peste orașul visat

aime-moi, aime-moi, aime-moi