Din când în când mi-opresc din nou privirea către geamul tău
Iubesc din nou și uit din nou într-o secundă-n pragul său
Rugina-i cade peste basm și peste verdele de sub
Iar eu mă-nclin trecutului si plec din nou pe drum

Mergând ușor spre casa mea o mâna se împotrivește
Mă prinde strâns de dreapta mea și-apoi ea mă priveste
Nu mai e la fel de greu să te salut pe tine
Căci printre degete-ți s-a scurs intreaga mea iubire

Cuvintele-mi sunt simple asemeni unui om de rând
Ce nu întoarce-obrazul asupra oricarui fiu plapând
Caci vrând ne vrând în ghete-i stă un pur de viată filozof
Ce-a cunoscut necunoscutul,tu-i esti acum un of

Strângându-mi mână încetișor strigând cu ochii uzi
Încetișor-ti cobror și plec cu ochi-mi calzi și cruzi
La ușa mea a stat mereu așteptarea supărată
Și a murit de lacrimi multe și veșnică uitată

degeaba-ncerci să te-nțeleg ca-i fi un fel de doamnă
tu nu mai ești frumoasă,cum ai fost odată
Și cum să cred că voi mai fii vreo dată-n prajma ta
Când a mea doamnă mi-e acum mireasa cea visată

Între noi a mai rămas doar frunza din sertar
Ce o iubesc și-mi amintesc de zilele-n amar
Tu ai ales eu am luptat caci bratul mi-e-nvătat
La lupte grele și la tras,cu tine-am câstigat.