agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1605 .



Aiureli cu marțieni
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dj_Andrei ]

2008-07-03  |     | 



A fost odată ca-n povești
Din rude mari împărătești
Apărut ca din ghiveci
Un mic marțian de trei cinci zeci.
Are și un nume, dacă vreți să-l știți,
Vector îl chema, Vector Pripici.
Cică era rege, îi conducea pe marțieni
Din palatul său de la Urzicieni.
Într-o zi cu ceață acesta s-a trezit
S-a dus la marțieni și le-a poruncit:
-Poporul meu verde, am visat urât
Că un pământean beat, m-a omorât.
Acum știți ce aș vrea? Să-i termin pe toți,
Oricum Pământul e plin numai de hoți.
Așa că, să mergem frații mei, nu mai stați pe jos
Nimeni nu mă omoară cand eu visez frumos !
Și-au plecat cu toții, chiar și ultimul marțian,
Să le dea o lecție fiecărui pământean.

-Stația Pământ ! s-a auzit cu silă.
-Gata prieteni, să nu aveți milă !
Ajunși pe Pământ s-au îndreptat spre pământeni,
Se credeau speciali că ei sunt marțieni.
Pământenii râzând le-au spus chicotind:
-Voi sunteți nebuni, încă nu e Haloween !
Vector scoate arma și trage furios
Spre un om cam gras ce statea pe jos,
L-a ras umpic în cap și l-a lăsat chel,
Așa a văzut lumea de ce-i în stare el.
Lumea s-a panicat, ce să facă oare?
Știau că marțienii vroiau să îi omoare.
Apoi au început să fugă, fugeau de marțieni
Știau că nu au șanse, doar sunt pământeni,
Dar dintr-o dată: -Stop! Vector s-a oprit
A văzut o fată și s-a-ndrăgostit,
De o pământeancă, așa e, nu glumesc,
S-a apropiat de ea și i-a spus: -Te iubesc !
Apoi Vector a îngenunchiat și i-a spus așa:
-Frumoasă pământeancă, vrei să fii soția mea?

Ce mai întrebare, a fost chiar ciudat
Dar și mai ciudat a fost ce-a urmat,
Fata nu a stat mult și i-a răspuns imediat:
Da! Sigur că da! Te iubesc cu adevarat!
Apoi au plecat pe Marte și s-au căsătorit
Până la adânci bătrâneți au trăit.
Și astfel acum, când povestea ia sfarșit
Trebuie să vă spun că nimeni n-a fost ranit,
Nici măcar grăsanul care a rămas chel
Pentru că din fericire a avut peruca la el.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!