agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-03 | |
A fost odată ca-n povești
Din rude mari împărătești Apărut ca din ghiveci Un mic marțian de trei cinci zeci. Are și un nume, dacă vreți să-l știți, Vector îl chema, Vector Pripici. Cică era rege, îi conducea pe marțieni Din palatul său de la Urzicieni. Într-o zi cu ceață acesta s-a trezit S-a dus la marțieni și le-a poruncit: -Poporul meu verde, am visat urât Că un pământean beat, m-a omorât. Acum știți ce aș vrea? Să-i termin pe toți, Oricum Pământul e plin numai de hoți. Așa că, să mergem frații mei, nu mai stați pe jos Nimeni nu mă omoară cand eu visez frumos ! Și-au plecat cu toții, chiar și ultimul marțian, Să le dea o lecție fiecărui pământean. -Stația Pământ ! s-a auzit cu silă. -Gata prieteni, să nu aveți milă ! Ajunși pe Pământ s-au îndreptat spre pământeni, Se credeau speciali că ei sunt marțieni. Pământenii râzând le-au spus chicotind: -Voi sunteți nebuni, încă nu e Haloween ! Vector scoate arma și trage furios Spre un om cam gras ce statea pe jos, L-a ras umpic în cap și l-a lăsat chel, Așa a văzut lumea de ce-i în stare el. Lumea s-a panicat, ce să facă oare? Știau că marțienii vroiau să îi omoare. Apoi au început să fugă, fugeau de marțieni Știau că nu au șanse, doar sunt pământeni, Dar dintr-o dată: -Stop! Vector s-a oprit A văzut o fată și s-a-ndrăgostit, De o pământeancă, așa e, nu glumesc, S-a apropiat de ea și i-a spus: -Te iubesc ! Apoi Vector a îngenunchiat și i-a spus așa: -Frumoasă pământeancă, vrei să fii soția mea? Ce mai întrebare, a fost chiar ciudat Dar și mai ciudat a fost ce-a urmat, Fata nu a stat mult și i-a răspuns imediat: Da! Sigur că da! Te iubesc cu adevarat! Apoi au plecat pe Marte și s-au căsătorit Până la adânci bătrâneți au trăit. Și astfel acum, când povestea ia sfarșit Trebuie să vă spun că nimeni n-a fost ranit, Nici măcar grăsanul care a rămas chel Pentru că din fericire a avut peruca la el.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate