Ochii-ți sunt aprinși
Amestec ciudat de iubire și ură
Din ei săgeți țâșnesc
Raze de soare... lumină pură
Pe cruce să mă pună
De ce nu vezi că-n suflet
Port povară și cruce sunt
Eu însumi…doi ochi albaștri
Din care a fugit lumina?

Ai vrea să fiu…să nu mai fiu
Și ochilor ce au rămas pustii
Doar tu vrei să le dai lumina
Nu știi că retinele au ars
Și nu pot să mai vadă
Ființa ce îmi este dragă?

Ochii-ți sunt aprinși
Amestec ciudat de iubire și ură
O lacrima ar vrea
Să fie amestecată în lumina
Pură
Când săgețile din ei
M-au așezat pe cruce
Poate așa ai vrea să-mi fie chinul
Mai ușor…durerea dulce…
Cu sufletul ce-n trup se zbate
Îl cheamă noaptea
De dincolo de ochii tai
În haul negru în care i-ai topit
Pe-ai mei…