Pleoapele-mi,
ca niste port-cascade
mi s-au închis șoptit
purtând sub ele taina nemuririi.
M-am ridicat greoi din mine
sarutând piciorul patului,
intr-o mirare statică
regăsindu-mi pe buze
echilibrul divin.
Schimbasem deja anotimpuri,
câte patru
și amețisem de necunoaștere
contemplând în nopțile albe,
visele negre.
M-am ridicat greoi,
facând primii pași către mine,
regăsindu-mi mersul stângaci,
către lume...