Te-ai gândit câte riduri au frunțile îngerilor?
Un copil, ca mine, ar spune că au doar umbre de sfințenie.
Și tu mi-ai răspunde: 'Logic.'

Suntem doi minunați plictisiți.
Acum, te vreau un narcisist,
un păcătos si un nebun deprimat,
așa sunt toți poeții.

Dragule, știi?
te lăsam să scrii
obsesii pe pielea mea albă,
dacă eram și eu copil târziu.

Acum nu îmi mai este dor dimineata,
o detest în construcția ei, e un nimic, ca noi.
Trece repede și revine la fel...