prima renunțare

nu am trecut împreună prin niciun război
nu am săpat tranșee împreună și nu am mâncat din aceeași gamelă
mantaua mea nu e pentru umerii tăi soarele nu apune la 7 dimineața
nu există niciun adăpost pentru animale bolnave ele trebuie împușcate
scurt direct privindu-le în ochi fără milă sau teamă
plec încă o dată pe mare și nu mă voi întoarce prea curând de acolo

vezi că ai hârtie de scris în sertarul cu nasturi pietricele și ace de siguranță
acum e vară încă dar la toamnă îți va fi probabil mai de folos
ți-am lăsat în cămară un borcan cu dulceață de cireșe amare
renunț la tine îmi iau bicicleta aia roșie cu aripi transparente
și zbor mai departe


a doua renunțare

nu mai da sâmbăta cu aspiratorul prin casă
nu mai duce gunoiul seara nu mai șterge praful de pe biroul meu
am concediat menajera nu ca să fac economie la bani ci pentru că îmi place dezordinea
nu mai scrie dimineața bilete despre cât de mult mă iubești
într-o limbă străină și inaccesibilă pe care am renunțat de mult să o mai vorbesc
nu mai cumpăra flori urâte și prea mirositoare
și mai ales nu mai purta cravată și costum impecabil când afară sunt 37 de grade
nu-ți fie frică nu mor astăzi nici mâine și în general totul e bine
am desenat barca și plec mai departe cu ea


a treia renunțare

dacă nu ai fi fost fiica mea ți-aș fi spus mai du-te și-n mă-ta
dar așa mi-e destul de greu să te-njur nici nu prea îmi este la îndemână chiar nu mă pricep
când taci e bine aproape ai aripi ura ta față de părinți e frumoasă și logică
din 2 poeți nu avea cum să se nască o altfel de creatură
vezi tu firescul se vinde cu de-amănuntul în piața publică nu ți-l dă nimeni pe gratis nici măcar părinții
pentru tine la 20 de ani e ca la 38 pentru mine
tu nu ești decât imaginea mea a sânzianei și-a annei
da imaginea unor femei zburătoare într-o oglindă acoperită cu pânză
încrede-te în instinct el îți va spune mereu
cum să îți bagi picioarele cu precizie în cei care te iubesc prea mult și prea inutil
să nu porți niciodată codițe ele te vor îmbătrâni
și eu și tatăl tău am renunțat la tine atunci când te-am dat lumii cu strigăt
toți părinții fac asta când aruncă în lume un suflet de om
noi ne-am iubit până la capătul lumilor noastre
iar asta ar trebui să îți fie îndeajuns
mie mi-a fost


a patra renunțare

mai lasă dracului visul și noaptea leagă-ți șireturile alea de la teniși
mereu te împiedici în ele nu mai purta rochii lungi seara
și nu mai scrie atât de personal că nu ești în vreun tren deraiat
renunță la metafore și epitete cretine
dă-ți două palme apoi zâmbește-ți frumos
renunț la tine pentru câteva momente dar ai răbdare
vin imediat înapoi

.......................................................................................................................

spre seară totul e bine bem cafea din ceșcuțe pentru pitici stăm la povești cu toți licuricii
ne imaginăm războaie prin care am trecut împreună
mirosim flori urâte și spunem cât de mult ne mai plac
urmașilor noștri le împletim codițe și le zâmbim bătrânește-matern
ne întoarcem apoi spre noi deși constatăm cu o uimire pe de rost învățată
că nu știu cum se face
dar
iar și iar
nu e nimeni acasă
probabil tocmai se lucrează la încă o renunțare
pentru ziua de mâine



ascultă poezia în lectura autoarei