La țărmurile mării fără porți
Vin goelete pline de speranță
Și se întorc cu marinarii morți
Și dispăruți pe marea de faianță

Asemeni nenorocului ce-l porți
Legat de tine-n orice circumstanță
Depinzi ca muritor de o instanță
Mai mult decât o tragere la sorți

Și nu e nimeni noaptea să vegheze
Cum rătăcesc corăbiile-n larg
Cu luna spânzurată la catarg
Spre farurile mici și genoveze
Pe când himere valurile sparg,
Cu spumele urcând lametereze

4 noiembrie 1995
publicată în Fântâna în care se văd sufletele, 1995