suntem aproape însă nu ne vedem prin cortina de muzică
chipul tău arde încet aruncat într-o inimă

la teatru tocmai se juca viața noastră/ am intrat pe la jumătate
fără să mai plătim biletul pentru că nu aveam la noi
decât o moarte de la vechituri
actorii își dădeau viața pe scenă
pentru dragostea care începea să doară

luminile nu își făceau efectul anestezic

am plâns împreună/ unele amănunte ne scăpaseră
și tocmai acelea ne urmăreau în întuneric
neobservați de nimeni/ despărțiți numai printr-o pieliță de suflet
nu știam ce se întâmplă cu noi/ povestea accelera
și ne-o putea lua înainte incontrolabil

acum ieșim din noi înșine pentru că Dumnezeu ne ia deznădejdea
cu raiul pe care ni l-a păstrat atâta vreme cald în cenușă