Am obosit de-atâta fericire...
Sunt gata să mă-nec într-o privire
Ce vine să-mi răpească steaua vieții
Luând cu ea și chinul libertății!

E greu de înțeles de ce-ar fii bine
Să îți întuneci viața în ruine
Iubind o palidă nălucă,
Ce munți de suferință știe să aducă...

Dar e ușor să nu fii fericit
Și-atunci, de ce să nu fii chinuit?
Și astă tristă grea iubire
Vine să te îngroape în lacrimi de-mplinire.