Dispar file din jurnal, încă nescrise...
Dispar idealuri încă neatinse,
Dispar luminile celor demult promise,
Dispar și raiurile de vise descrise...
Apar din ce în ce mai multe idei fixe,
Apar simptomele unei ființe-nvinse.
Apar grimase pe pereți - umbre aprinse
Ce par c-așteaptă însetate foi desprinse.
Dispari... apari și tu la porțile închise...
Adorm poeții îngânându-mi plânsul,
Timpul e leneș, fug speranțele pe lângă dânsul...
Dispar castele din desen. Apar fantasme.
Tresare noaptea, eu mă plimb prin basme...
Îmi cântă lilieci. Mă-ngână gerul,
Zânele triste îmi golesc talgerul.
Te las să crești în lumea mea-n ruină,
Te las să mă-nsoțești în zilnica rutină,
Te las să naști povești în dulcea mea-amăgire,
Te las să îmi zâmbești din nou ca-n amintire...
Las viața mea inclusă-ntr-o mulțime vidă,
Las să mă guverneze o așteptare-aridă,
Las tot și tot ești tu și tu nimic și poate
Tot ceea ce dispare e-a mea luciditate...