nici nu știu dacă
pot privi
în mine

astăzi

se aciuiesc tăcerile
sub coaste la ceasul când
lumina se îngustează pe margini
nu mai trec oameni
doar pașii vântului
lasă o senzație
pe dinăuntru
aceleași așteptări
dizolvă totul
doar o liniște veche
decupată din mine
mai păstrează urma trecerii
cercul se închide
în fiecare zi
cu o noapte
iar eu mă voi naște
din trupul care moare în mine

e ca și când
aș da totul și
m-aș dezbrăca de umbre
iar Dumnezeu ar uita
să mă trezească dimineața
sau ca iubirea din vis
rostită încet și frumos