agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1805 .



Estuarele Nopții
poezie [ ]
Oedip, Empedocle,Dedal,Sisif

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [gladelian ]

2008-10-20  |     | 



Oedip

Bătrânul întuneric privindu-se
și-a smuls din sine ziua

orbecăind la el acasă
a buceardat regretul
lăuntricelor ziduri
și-n sânul agoniei
purtându-și moartea
stinsă în pupilă
visa mereu mai limpede
lumina
fatalității
unei regăsiri
Oedip


Empedocle

"lumina-moartea
întunericul-viața
nu-ți pot răpi
sinceritatea cu tine însuți
și libertatea de-a iubi
ce te-nconjoară"

umil orgoliul înainta în sine
spre orizontul pașilor pierduți:

"mi-e noaptea plină de atâtea stele nedăruite
iar ziua, măreția mea e pângărită de îndoieli

vulcanul n-are somn asemeni mie"
sfârșise Empedocle


Dedal

"să-nlănțui monstrul ?
e-nlănțuit de sine

neprihănirea-i
va deveni cruzime însingurându-l

prostimea-l întărâtă să-și intuiască forța
va învăța plăcerea
înspăimântând

dar ce pot face ?
înțelepciunea-mi stearpă
creează doar ce este:
în lume ignoranța smintindu-se-n lumină
în el pecetea nopții sanctificând jivină

voi împleti tentacule de piatră
mormânt singurătății
ca nimeni să nu intre
și nimeni să nu iasă
fără să moară
sau fără să iubească
din labirintul beznei
lui Dedal"


Sisif

urcându-și muntele
cu stânca memoriei pe umeri
blestemul revenirii
îl prăbușea-n tărâmul
rămânerii în urmă

liane-ncărunțite
aducerile-aminte
pe îndelete poticneau suișul
pe culme
umbra lui înmărmurea
simțindu-și trupul rădăcină
îmbrățișând adâncurile văii

la nesfârșit uitarea
aluneca-n abis

"O ceruri
de-aș putea să-mi amintesc de mine sus,
în pisc
sau de-aș putea rostogoli o stâncă-n cer"
scrâșni Sisif

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!