agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-24 | |
În împietrirea visului cel fără de simțire
duc grelele poveri pe umerii cei doi ei, anonimii, oamenii străini în lume, goi, de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece iar ceața lumii, deasă, doar umbra o petrece. Sunt veștejite flori pe cale și catrene pe foile de ziar zac ude, în zadar, de vreme. Mustesc azi bălțile de frunzele prea terne Ce galbene un soare ucis-au în trista lor cădere. E dezolantă, cenușie, udă, azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă de pași ce-au vrut lumina să răsară dar întunericul le-a-nvăluit privirea-n seară. Mai vino, Doamne, răsai din vise seci cu Înălțarea Ta la ceruri o lume să salvezi de pieritoarea viață. Al nemuririi glas răsună peste inimi și-n veci nu da răgaz tristețea mea să fie o pildă de urmat. Tu, Tată, luminează ochii și către sus, ridică-i iar pânza bucuriei din cer țese-o cu dor pentru aceia vii care-n pământ așează sămânța Ta ce-n lume, săditu-le-ai, Tu, lor în trupuri sau pe brațe, în minte și-al caselor pridvor. Ascultă-mi, Doamne, ruga și adun-ne în dar o coală de hârtie, albă și scrie-ne cu jar că doar Iubirea izbăvește omul de arzătorul Iad. Eu doar ascut creionul și-o mân-așteaptă...dar... mă-mpiedic în cuvinte și șchiop alerg, pribeag, către lumina Ta, Doamne, cu îngerii de mână și-n palmă doar c-un rest din crezul meu că pe pământ încă mai sunt...ca om și simt, O, Doamne, simt ca pe-un blestem o inimă mai grea ca piatra și-o lacrimă de lemn... Nu pot să plâng că mulți n-ar înțelege ce-i dorul către viață, când suferința crește că oamenii sunt tari ca marmura cea rece și-atunci doar pana îngerului meu mai slobozește-un vers din sufletul prea greu că-n zori de zi speranța încă mai răsare soarele-l trimit pe cer din inima mea care și-a scris de mult menirea în pagini de destin pribeag voi fi în lume și-n locul meu senin purta-voi rugăciunea pe-o frunză de măslin....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate