agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-04 | |
Arlekin, îmbrăcat în strai de paiață,
cu traista-n spinare ce-o poartă de-o viață, a fost azi la târg, cu vechituri la talcioc, să-ncerce de mai are un gram de noroc. A vrut săracul iar, cu vocea sa blândă, fraților, false idealuri să vândă, sonoră, cu ambele brațe întinse, strigarea sa, piața întragă cuprinse: “E gratis, poftiți de luați, pe gustate cât poate duce sacul vostru din spate.” Nu-i nimeni să ia, nu e nimeni s-audă, pune marfa-n traistă, e strânsă cu trudă, se-ntoarce spre seară la mica sa casă, șterge machiajul cu un puf de pe masă, privește-n oglindă vede trista-i față, o boabă de sare, din ochi de paiață, se prăvale tăcută pe-obrazul brăzdat. Idealuri false azi nimeni n-a luat, doar doi ochi triști, c-un oftat un pic s-au oprit, au privit, au plecat, de luat n-au dorit are aceeași marfă pusă-n cămară, pe raft, e în stoc nevândută din vară. Privește paiața din nou în oglindă, o stea strălucește în colțul din tindă și mâine e o zi, produse mai are, va duce din nou marfa sa la vânzare, mai e un vis, un dor, o rază de soare, mai e speranță pentru clipa ce doare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate