Parcă mai ieri frumoasă doamnă,
Balade și-alte versuri minunate,
Cu inima tânără, plină și demnă,
Cântatu-ți-ai la ale tale largi canate.

Acum moșneag ți-aș zice căte una,
Nu-i loc mai multe să-ți aduc în dar,
Căci nu mai merge cu minciuna,
Ca altădată tânăr și viteaz să fiu iar.

Pe scaunul de lângă șemineu ascult,
Acum la tine cum mă cerți ‘nadins,
Că numai vorbe goale-ndrug ocult,
În trosnete și vâlvătăi de foc încins.

Mirat mă uit la cel ce-odat am fost
Și mă cutremur, parcă nici nu ‘âst.