Te văd dormind în iarbă
Și îmi zic:
Ești tu aievea oare,
Sau ești numai un vis?
M-apropii cu sfială
Cu mâna să te-ating,
Și-n mine-mi duc
O luptă
Pornirea-mi s-o înfrâng.
Þi-e coapsa dezvelită,
Þi-e sânul dezgolit
Þi-e pielea-nmiresmată
Ca roza ce-a-nflorit.
A ta frunte senină
De roua-i racorită
Și mâna-mi tremurândă
Se-ndreaptă să te-atingă.
Sub pleoape de sidef
Se-ascund priviri căprui,
Iar buzele-s ca macii
Din lanuri aurii.
În păru-ți de mătase
Gândaci zglobii se-ncurcă
Pe mâna ta fragila
O buburuză urcă.
O! zâna din poveste
O! vis neâmplinit,
Ce ești tu spune-mi, demon
Sau înger decăzut?
Ce duh te stăpânește,
Ce rost ai pe pamânt?
Din ce ești tu facută,
Ce zeu te-a zămislit?