La un țarm de mare,
un suflet spânzurat
de orizontul în mișcare
părea fără scăpare.

Marea-nvolburată uneori,
Zbatându-se-i dădea fiori
Amenințând că -l va purta în valuri
de-ar fi să-i mai audă tânguirea.

Spulberat de soare și mare,
se pierde și acum ca și atunci,
în orizontul din depărtare,
căutând,așteptând însă fără scăpare.