au plecat cuvintele la culcare într-o dilemă
rătăcite în subterfugiul ascultării
cu versurile din stânca poeziei
la piața de gheață
a unor dălți
cioplind
apusul

rătăcite în refugiu loviturile de ciocan apasă
timpanul ce luptă cu întâmplarea
sculptată pe zborul îndurării
de ucenicul ce învață
să prețuiască
cuvântul dat
în piatră

dau crezare unui balon de spumă efemeră
și fac din dragoste o glumă
nu doare dalta și ciocanul
doar stânca plânge
văzându-și chipul
mutilat de ură
și cu-ndurare
cere din nou
și mâinilor
obscure
iertare.