Tinerii au dorul cel mai năpraznic de moarte,
cu câte iubiri n-au ajuns în infern
și pentru câte iubiri nu vor trăi o veșnicie -
pe-o stradă roșie de lumină și pași
ploile au rămas împietrite pe case
un copac intră în pământ de dorul frunzelor
și omul răpit de goluri din aerul roșu
își rupe mâinile înotând
aștept noaptea ca o nouă bucurie de a trăi,
cu toate cronometrele lovite în ziduri
pe o stradă roșie îmi voi desena
copilărește pașii