agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2524 .



nostalgia este o depășire a prezentului
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lentib ]

2008-12-01  |     | 



îți place ziua asta frumoasă și misterioasă de octombrie?
încă nu i-am pus o etichetă
voi ieși și voi simți cum e
scoate un deget afară și o să afli
poate rămân fără el
eu credeam că degetul tău este un fel de periscop
e doar un deget

îmi amintesc fotografia
era în sepia sau alb-negru
tu mergeai prin cimitir într-o zi superbă drapată
cu griuri ca un cod de bare
cuvintele tale sidefii la margini
musteau de pământ reavăn
cărămizi nearse ale unui poem

aș vrea să fiu într-o mașină undeva în deșert
îmi spuneai privind poza din oglinda retrovizoare
la câțiva kilometri de ocean
ascultând muzică
ai vrea să întâlnești pe drum un cactus înflorit?
aș vrea să văd fluturi
un cactus înfluturit?
un fluture în forma de cactus?
care visează că ești tu
în timp ce îl visezi pe el
oare ce este adevărat?
fluturele cactusul?
complicat
hai sa fim simpli
aș vrea să port o rochie roz
și să am un tatuaj pe încheietura mâinii drepte
tu un costum de safari
și ochelari mari de soare

mi-ai ține mâna însemnată cu un scarabeu
pe umăr
de acolo va fugi
înspre urechea mea
voi simți cum mi se încinge pieptul scormonit de mersul lui
apoi coborându-ți brațul
până în dreptul ombilicului
îl vei regăsi
acum este un coleopter auriu
ce se așază între noi
ca un șoim
care a străbătut înfometat întunericul din mine

ți-aș dărui o eșarfă dar ar fi prea puțin
mai bine m-aș îmbrăca în clovn ca să fac moartea să râdă

iar noi vom avea timp să ne topim la orizont ca într-un roi de albine



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!