Ce lungă-i noaptea asta fără tine!
Hai, s-o-mpărțim, daca se poate-n două.
Să fie mai ușor, poveri de rouă
Să le tăiem, să le turnăm în vine.

Ce grea e jumătatea mea de lună,
Ce se tîrăște-n gol, pe cer de stele,
Punând zăgaz la zâne și la iele,
Întârziind atâta, să apună.

Ce doare timpul, parcă-n nemișcare!
Parcă-s lipite două nopți într-una!
Mă doare peste tot, în noapte luna.
Și dorul meu de tine, surd, mă doare.