Plouă sedentar, sufletul îmi arde
Trandafir al morții, inimă ascunsă
Ah ! Tu caldă ploaie în acid de lacrimi…
Ucis-am a ta umbră muribundă ?

Nu plânge tu, cavou al tinereții mele
Căci noaptea dăinuie-n clepsidra lunii,
Ah ! Ce-i iubirea? Funebru dans perfid al libertății!
De-ai fi tristețea gândurilor mele...

Tu aspră ploaie! De ce să-ti cauti umbra pe pământ?
Vrei tu sa uzi prin corpul tau, trecutul ?

Ridică-n vânt pocalele de plumb !
Ce trist amurg, verde petală…
Ce ochi de smoală, ce demon crunt !
Lucești adânc în aripile-ți moarte,
Tu dulce floare, înger muribund.