banalitatea scrijelește umbre pe șira spinării
udând floarea gâtuită pe sticla mată
dependentă de secundarul furișat
peste minutarul percepției
doar un tic-tac

inexistența nu aude tăcerea gândurilor clasate
în dosare gri cu amintiri prăfuite
vorbite-n sufletul acum uitat
o aberație ce-i motivată
doar un tic-tac

adevărul lovește peste vis o întrebare
și un răspuns izbucnește-n plâns
frământându-se să nu mai fie
o alergare prin comparație
doar un tic-tac

ce poate face că-i doar un ceas
cu bateriile terminate
fost… un tic-tac.