Sunt revoltat că îmi trec anii
și nu prea las nimic în urma mea.
Când am putut nu m-am gândit.
Acum gândesc.Nu prea mai pot.

Încerc acum, cât se mai poate,
să-mi scriu trecutul într-o carte.
Să știe cei ce vin în urma mea,
cum am trăit,cât am iubit viața.

Am avut momente-n viață,
Când viața atârna de-o ață.
Dar am învins.
Prin dragoste, iubire și speranță.

Știi,omule, cât valorează viața?
TOT. Dai tot ce ai ca s-o salvezi.
Nici tot ce ai nu e de-ajuns,
Când ultima scânteie ți s-a stins.

Iubește viața!
Până la ultima scânteie.
Iubește viața!