Şi iată-l cum păşeşte,

E mai bătrân cu-o treaptă,

A fi este – lumeşte –

O pildă înţeleaptă.

Şi iată-l cum se-nalţă

La cer fără să-l doară,

E plin de cutezanţă

Ca şi întâia oară.

Şi iată-l cum grăieşte

Prin cărţile creştine:

De mori este lumeşte…

Şi voi veţi fi ca mine.

Şi iată-l cum coboară,

În tot se regăseşte,

E croncănit de cioară

Şi aripă de peşte.

Şi căi necunoscute,

Culegi ceea ce semeni,

Şi vrute şi nevrute,

Şi semeni printre semeni.

Şi iată-l cum şi-ascute

Privirea pe-ndelete,

Şi suflete pierdute

Îl hăituiesc în cete.

Şi iată-l cum domneşte

În viaţă şi în moarte,

Lumeşte-nelumeşte,

Aproape şi departe.

Şi iată-l cum păşeşte

Poet printre poeţi,

Lumescul-nelumescul,

Îl vreţi şi nu-l aveţi…