anul acesta de crăciun îmi împodobesc dracena
e singura plantă din bucătăria fără sobă căreia nu i-au căzut frunzele
nici măcar după ce pământul s-a întărit într-atât
încât am fixat în el antena digi
noaptea mă uit la tocșouri până când mă dor buzele

în drum spre chiuvetă
(știu
apa e nepotabilă
dar deshidratarea serii trecute se cere imperios echilibrată)
îmi zăresc chipul preț de câteva secunde în oglindă
și fără să deschidă gura parcă sufletul rostește către mine dezamăgit:
- porcule...
dom dom să-nălțăm?
sau cuțitul nu e ascuțit?

mda doom2
mai du-te-n mă-ta căprioaro
de sila ta mi-e lene să vomit

###

mi-e dor de cuptorul cu lemne
și poftă de o calzzone împachetată

cum o fi cerul?
ies din bucătăria de sticlă pisată intră pisica
intru iese
bucătăria e mai goală
cu felia mea de papară
beau alt pahar cu apă apoi ies și zilei acesteia înainte

###

la semafor

un cerșetor
îmi vâră în ochi mâna lui zimțată-monedă
și mutând mașina mai în față ca toți nesimțiții cu bani
mă simt un cărucior de supermarket
încărcat de ani

degeaba conștiința m-a întors din drum
cât m-am uitat după studentele de la universitate
bătrânelul ăla plecase
și pe umărul meu a aterizat o voce cu gheară:
- bună ziua
sunteți amendat pentru parcare neregulamentară

zic și eu:
na!
regulamentar în intersecție parchează dumneata

îmi încui mașina și mă urc în troleu

pe dumnezeu! cei mai frumoși
sunt polițiștii cu ochii în soare

###

n-am știut niciodată de ce mă duc
poate pentru că îmi place să fiu singur când sunt cu altcineva
uneori chiar am impresia că oamenii mă recunosc
uite e poetul ăla care a scris poezia aia
nu mai știu exact cum era

așa mi se pare mie că aud
de fiecare dată când renunț la o carte să plătesc
luminanetultelefonul luminanetultelefonul luminanetultelefonul

șcl

###

între destinații
rostesc mantre:
sunt triplu ștecher sunt triplu ștecher...
- ești un fraier

nu mi-e târșă să dau cu pumnul
unii urcă
alții coboară
numai eu mă încaier
cu țiganii care mi-au furat portofelul
cu controlorii care au insistat (- biletul sau amenda!)
și cu șoferul care a sărit pentru ei vânturând levierul

###

pe câmpiile acestea jefuite de zăpadă
răsar în fiecare iarnă dinozaurii
ochii lor –
semințe oglindite de ger
hrănesc de milioane de ani
guzganii și graurii

pe sub pomii păcăliți cu var
o sperietoare-și cântă frica-n lampa de metal:

i-ii-iii
iii-ii-i

nimic nu este și va fi

și tot ce este e nimic

eu mă aplec
un pai ridic
nu este gol
e moale e de carne
cu inima strivită între marne
de care nu ne săturăm

pământul însuși îngropăm

###

ajuns acasă
am pus bradul pe foc

o stea în orice vârf mi se pare bătaie de joc