Te doare prezentul? S-a -ncheiat scena-n care,
Jucai pe-mpăratul adulat nesfârșit.
Schimbat azi decorul, tu, de trudă sfârșit,
Pierdut în mulțime, cu aspect oarecare.

Acesta e jocul! Credeam c-ai aflat!
S-au dus cântăreții spre alte ospețe.
Îți sunt avocații robiți altor spețe.
S-au dus de la tine. Nu mai e de mâncat.

Așa este lumea. Unii dau, alții iau…
Te zbați să poți vinde mai scump decât altul.
Cu râvnă și teamă depinzi de un „vreau”
Așa urcă scara spre alt eu tot săracul.

Așa și coboară acel ce-a urcat,
Când împinsă cu trudă roata vieții se mișcă.
Azi ești sus, mâine sigur n-ai să crezi, deci te pișcă,
Ești plebeu, nu contează că ai fost împărat.