agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-05 | |
Nu-i de-ajuns pentru om doar sărmanul blestem
E nevoie de strigăt și de tot ce e rău Suntem ușile lumii – numai gratii suntem În celulele goale - numai farmecul tău De aceea e Rai - să-l închidem etanș Să ucidem apoi și întâi să fim prinși În celulele goale dintre mine și ani Stau cu ochii spre toți pașii celor învinși Adormim amândoi – se crispează pe noi Ploaia gestului tău – bat copitele ei Pe ciobitul meu trup și pe bieții strigoi Părăsiți din minut în minut ca și cum Lepăda-ne-am de piei Lepăda-ne-am de piei. Între noi a rămas o femeie născând Se aude-n oraș gâfâiala prelung Paratrăznete-o iau și o scurg în pământ Soldăței nesfârșiți pașii fugii ne-ajung Agravant a căzut încă-o zi între roți Încă-o noapte de post în timpane se vrea Ni se naște iubito o planetă de porți Sânii tăi la țâțâni și-n deschiderea mea Alăptând dureros tot prăpădul de chei O plantație-a lemnului inimii mele – Sunt corneea blazată a arginților mei Sunt comerțul murdar cu ciobita mea piele Dacă Rai nu avem – nu avem ce-nșela Ai născut niște porți într-un orb de rușine Razna merge și legea-n retragerea mea Se aruncă noroi pe orice lege mai vine Adormim amândoi – pe ciobita mea piele Ploaia gestului tău – sinuciderea mea Nici măcar un atom al arterelor mele N-are dreptul să stea lângă nașterea ta Ai născut numai porți – fiul nostru e vis – Ploaia gestului tău pe mormântul de chei Au crezut că ucid și doar uși au deschis. Groaza pasului tău am fost eu pentru ei Asurzește și pâinea. Din palme se rup Niște cuie plângând – dragii, ultimii frați Astăzi iar nu avem pentru cruce un trup Stăm cu sârmă ghimpată pe genunchi îmbuibați Pentru noi a rodit tot betonul de ieri Tu, cum crești între ghimpi, ca o cruce te faci Trecem iar amândoi – continent de tăceri Dintr-un secol de porți într-un bar de copaci Iată, crucea-i aici și piroanele cad Din biserici în palme și ascundere nu-i - Ca să afle un trup s-au întros către iad - Piețe pline vuiesc și lovesc în statui Ce și-au zis trădătorii: îi vom prinde curând Ne-au cerut împrumut cu dobândă arginți Și din timp i-au plătit pentru orele când Ne vor vinde pe noi pentru șleahta de sfinți Cămătarii au zis: nu-i nevoie de bani. Ucigașii au zis: noi doar stingem vieți. Mincinoșii au zis: nu le suntem dușmani. Trădătorii au zis: totul are un preț. Ei cu noaptea în cap printre porți au venit Înjunghiind cucurigul și călcând peste flori Conservați în moment și duhnind a carbid Au fumat liniștiți o țigară în zori Și văzându-ne goi s-au ciudat dezbrăcat Zgâriau peste piei abundent kilovați Față-n față cu ei. Au venit cu mandat. Aveau puști. Aveau măști. De pistoale uitați S-au întors trădătorii la înalții prelați Despuiați și datori tribunalului gol Obosiți, cu vânzarea alterată la braț Cu sărutul lui Iuda scos din marele rol Biciuiți am rămas. Crucea goală-a rămas. Niște fluturi naivi se ciocneau între porți Aveam chei potrivite – de la sânge la glas Descuiam și intram în toți fluturii morți.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate