anului i-au căzut toți dinții

când tremură de frig nu clănțăne
suspină
prin copacii dezvelind ca cerșetorii
cioturi spre cer

se lasă ceața
ne-mbâcsește sufletul
se deapănă peste oraș

un singur corb la scena asta e părtaș -

iar eu

tot mai aștept ca anii
să mă muște cu dinți de ger
de floare
de fruct
de soare
de ninsoare

și mister.