pe străzi imaginare trece uneori pierre băiatul cu zâmbet de arlechin intră apoi în micuța ceainărie rusească
și lumina din jurul său devine o poveste întâmplată demult unii ar spune chiar niciodată ehei chiar niciodată
licornii coboară încet din tapiseriile vechi umbrele reapar sclipesc o singură dată apoi samovarele încep să cânte așa:

e iarnă și raiul departe sunt de trecut până la el poduri 1000 ochiul cel negru stă spânzurat de colțul veșted al lunii
vino frumoaso cu chipul de ceară și cârlionți din viță de vie pune încă un scaun la masă și spune povestea cea întâmplată demult
sau niciodată cine să mai știe

pierre desenează canguri albaștri lei cu fețe de om elefanți albi păsări vorbitoare inorogi salamandre o menajerie întreagă și-absurdă
stă singur la masă așteaptă și ascultă cântecul samovarelor e liniște și fiecare minut care trece are o altă culoare
în tot acest timp undeva foarte departe de ceainăria rusească o femeie bea cafea la ibric râde mult și anost poartă o pălărie ciudată și citește novalis
între ei o menajerie întreagă 1000 de poduri o lună de care stă spânzurat un ochi mult prea negru și cântecul samovarelor iarna

își tremură solzii grei pești răpitori dincolo de marginea lumii se desfac vulturi în aripi de ceață prin spelunci fumurii se ard ierburi de leac
e o taină în lume și peste ape un zvon de plecare se-aude bat în poarta cetății femei despletite condotierii deschid pungi pline cu nestemate
e o taină în lume și peste ape alunecă încet cântecul samovarelor iarna

..........................................................................................


(dinspre Turnul cu Ceas coboară o jumătate de poveste cu pulpe albe sidefii. frigul decupează pe străzi cerșetori și nebuni. tentacular se întinde spre oameni Singurătatea. amurguri cu reflexe rubinii. o vulpe alergând prin zăpadă. luna din ce în ce mai departe. fiara. zidul și samovarele iarna)



ascultă această poezie în lectura autoarei