O lume superficială pulsează inegal
emoții inverse ce străbat oamenii
ca un fulger din creștet și până în tălpi
și se scurg în subterane
acolo unde avortonii
joacă zaruri cu neputințele și deznădejdile
dorm în cuburi de plastic
călăresc cârtițele și se hrănesc cu pământ
când ies la suprafață
iau înfățișarea unor cerșetori orbi
conduși de cârtițe ce văd cu ochii lor

Un elan s-a prefăcut în coarne de elan
ce scormoneau zăpada întinsă de la iubire la ură
sub ea germinau doruri așezate simetric
în jurul unor femei de piatră șlefuită în forme estetice
doamne mestecate de maxilarele unor bărbați incerți
ca pe niște pastile antiacid
când iubirea provoacă în stomac suc gastric

Mi-am umezit pustiul cu pasiuni lichefiate
o femeie se întinde elastică
între incisivul unei fantezii mușcătoare
și depărtarea ireală în care se întrevăd infinituri curbe
o tai cu foarfeca
și din ea țâșnesc amanții în toate direcțiile
din femeie rămâne o rufă de culoarea pielii
pe care o arunc în mașina de spălat

Am prins între degete un fluture
pe el era desenată neființa
ce-și etala cu exhibiționism corpul amăgitor
am lipit de neființă estetica personală
și s-a transformat într-o ființă eterată
tremurând în aerul din cameră.