Trăia odată, ca niciodată,
Într-o țară îndepărtată,
Într-un palat de ciocolată,
O steluță fermecată.

Când seara, ușor, se lăsa,
Steluța-n zbor pornea,
Pe copii îi căuta
Și visurile le-mplinea.

În zborul ei, însă, steluța
Niciodată nu uita
Să-și viziteze bunicuța,
Ce-n altă țară locuia.

Bunicuța o aștepta fericită,
Cu tolba de povești pregătită,
Și, pentru fiecare dorință-mplinită,
Steluța primea … câte-o clătită.