Portret in sepia

Cutite si scuturi si sange
se-nghesuie prin artere
si te-nteapa tot trupul cand iti amintesti
ultima atingere calda
iei un pahar in care sclipeste indemnul bahic
asculti clinchetul inelului de sticla lucioasa
si sunetul discret al tutunului
cand tragi din tigara
frica paralizanta
si fuga din vis
si un piron de care te tii
ca o vita batuta.

O cruce de lemn batuta de vant,
un OM fara memorie,
un san flescait si sec
zi – noapte
o alternanta morbida
in care esti calaretul in goana nebuna
sau viremele calcat de copite.