IUBIRI IMPLORÃ O PETALÃ

Sub grea povara lăcomiei noastre
Credința piere în uitare,
Secată deltă ce suspină
După a mării alintare.

Din umbra rece a-ndoielii,
Iubiri imploră o petală,
ÃŽn toamna visurilor noastre
Să ne mai amintim de-o vară.

Cu răni adânci ce încă sângerează,
Pământul ne îngăduie ființa,
Ne-ascult-adeseori aleanul,
Iertându-ne nechibzuința.

Și pașii noștri se îngână,
Planeta plânge-ascunse lacrimi
Și ne îndeamnă la credință
Pe noi,acei uciși de patimi !