agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-31 | |
Putredul altar amirosea levănțica
în acea dimineață cu frunze uscate și multe picături de ploaie, cînd zgomotul marilor orașe scotea fum prin inimile prea obositelor castele. Din nou cavalerul cu armura ciuruită apare și cîinele cu bube șiroind peste ninsoarea albă, albă, deasupra altarului crucea din lemn de stejar flutura coama unui armăsar visat de o preafrumoasă domniță. Și iar cavalerul cu armura ciuruită apare. Icoanele triste privesc fețele buhăite ale bătrînilor credincioși. Lungi acorduri de orgă și neauzite blesteme în acea dimineață cu frunze uscate. Vai, cîinele și ninsoarea! Peste fața întunecată a unei biserici aerul geme. În mijlocul altarului cavalerul apare ducînd de lanț ninsoarea spînzurată în zori. 2. Plîngeți, zîmbetelor cinstite, fructele risipite mănîncă țărîna și aerul, aerul are o foame nebună de noi. Sub candelabrele bătrînei biserici umbra unui apostol se-ntinde. Ce zgomot mă arde sub ochiul închis? Ce inimi așteaptă bătaia finală? Roagă-te, preafrumoasă domniță, aerul are o foame nebună de noi! 3. La ora scurtelor simfonii cineva mi-a bătut sfielnic la ușă. 4. Închidem pleoapele sparților ochi și foșnetul suavelor baliverne copilul nu-l mai simte. Închidem pleoapele ochilor sparți: cavalerul invită domnița la dans.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate