N-am furat femeia altui bărbat,
în chip neobrăzat,
cu tine deodat’,
dar am sărutat
tandre mângâieri,
muguri efemeri
și am alergat
’n noapte adieri,
urme de căderi
pe coji de dureri.
Doar am strecurat
ape din cișmele,
șoapte drăgănele,
lucii acuarele,
însă m-a găsit
un cuvânt sortit,
să mă-nvârtească,
să îmi tot grăiască,
ca să împlinească
tot ce mi-a suflat,
mai demult uitat
Ghiocul...
cu norocul.