agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-15 | |
Mor rașchetând
[epitaf apocrif] (se dedică vocii lui Constant Tonegaru, poet ”albatros” mort între corbii muncitori) Fraților muncitori trândavi pe șantier, din inima revărsată ce-o aveam după ce-o străpunsesem fachiric publicând Plantații (de cuie) în război, din corpul meu de albatros călător pe toate meridianele visării libertății (deși nu m-am depărtat de casă niciun cot), din penele rebele sau din clonțul iute, din cartea mea, singura rămasă carte a mea de vizită pe-o altă lume – acum, când mă sfârșesc punând parchet, dintre toate planurile mele eșuate n-a rămas decât să-mi termin norma : câțiva metri pătrați de rașchetat până-mi voi oglindi aerian scheletul în luciul buzelor soioase și-n ochii voștri pe care singuri încă vi-i mai scoateți câtă vreme croncăniți muncind călare pe cadavrele intelectuale aruncate la Canal, din ocne, cariere, mine și de prin gulagul țării-șantier, concentrat în Marea ”Reeducare”… Vă fac pe plac, nedragi colegi înaripați, văd că m-ascultați și-o să-mi faceți cinstea ascuțind ghiarele pentru un raport scris apoi croncănind chiar la ședința de partid…, căci în loc de yarzi, palme, metri liniari, pătrați prin care inteligența voi v-o măsurați, eu am să vă dau... la fund picioare metrice, în acest ultim jurnal ieșit cam sugrumat printre versuri heirupiste muncitoare ! Vedeți-mă, tonților, cum ud din greu șapa și podeaua cu vorbele de sânge..., auziți-mă, surzilor, nu mă-mpiedicați să fac din recviem portavoce, credeți-mă, în final, incredulilor satrapi, căci las moștenire fiilor fiilor voștri, pe jos, deshaumate nu celulele epidermei mele jumulite desprinse la grea ”muncă”, roase din oase, ci pe cele smulse de pe capul batjocorit – sau celulele înjurării din rărunchi, celulele stem, celulele din piept, din gât, celulele fraților mei arestați și tot praful stelar inhalat negustat nicicând de voi… Nu vă sunt deloc tovarăș dacă rolul rașchetării mele la pământ e să vă încuiați capul vostru pentru a depăși norma de lucru punând să-ncolțească-n parchet sângele primului albatros și oasele de Manole pneumatic (în joc bătându-vă și de cuiele mele bătute prin colțurile încăperilor mintale în care vă văd vegetând apoi murind) Pe mine, aprigul poet social cu chip desfigurat și răni în glas să nu mă îngropați, ci lustruiți-mă zdrobit la parchetul planetar al lui taica Stalin ca să vă bântuie odată reablitat un albatros Constant!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate