gesticulația lor dementă umbrea marii sori
ce ne prăjim în haina noastră de deznădejdi
când piersicile mor împăcate printre părinți
apoi cu ce drept să vin eu să dansez
în inima ghețarilor colorați
pentru un circ glaciar și glacial -
viața noastră mereu o săritură la trapez
un urlet din cușcă adresat sălii pline de
zei obiectivi omniscienți omnipotenți ai suferinței
și apoi ei ne amăgesc cu acadeaua speranței

și în noaptea asta toate cuvintele mele dorm zbuciumate lângă poșta mare


(16 februarie 2009/ora 10:09)