Dupa Loviluție-un Mistreț de soi
S-a întors în țara plină de noroi
Și-a pornit afaceri, lucru cunoscut,
În comerț, încalte, zis e și făcut.
Cu un pic de minte, cu puțin noroc,
Cu o șpagă mică, fiindcă era loc.
A prins vad de târlă într-un loc de soi
Și-a pornit comerțul, cum e pe la noi.
Timp n-avea de târlă deci voia pe "tron"
Unul care-n lipsă-i să fie patron,
Îl voia și tÂnăr, și băiat isteț,
Să știe și-o limbă, să n-aibă păr creț,
Îl voia de rasă, cu nițele coaie,
Cu mintea să salte, bine peste-o oaie.
Și-a găsit alesul, ce să mai întorc
Și a uns în scaun un preatânăr porc.
Ia dat mână largă, să umple ograda
Și slujbași aduse, șeful cu grămada,
A adus și rațe, gâște, pui, curcani,
Și-a purces la treabă ca să facă bani.
Mistrețul, săracul, aducea furaje
Așteptând profitul, fără să se bage,
Dar în timp ce vremea se scurgea la vale
Profitul sperat nu-i venea în cale...
L-a chemat la stână mistretul pe...șef
Și l-a luat în bâză în propriul fief
Și măsura nouă a fost luată iute:
A tăiat ograda în felii mai multe,
A dat-o-n chirie că e mai ușor
Sa ia de la alții decât să faci spor.
Porcul, plin de sine, umbla prin ogradă
Cerând bani la alții și hirtii, să vadă
Cum să mai obțină bani de cheltuială
Din chirii nefaste să își facă fală.
Veni iar mistrețul înterbând cu foc
De ce din furaje nu mai e deloc.
Porcul iar mai cere, zice că va face
Și mistrețul iarăși îl lăsă în pace.
Godacul guiță și urcă-n copac,
Dă cu râtu-n toate, urlă ca un drac,
Se poartă de parcă el ar fi mistreț
Când de fapt purcelul, avea părul creț.
Urlă la găina care face ouă,
Ceartă rața veche parcă ar fi nouă,
Strânge toti godacii, șefii de ocol
Ca mai mult să-i crească cifra de obol.
Nervii lui de rasă sunt întinși-oțel,
Urlă fără noimă la un biet purcel
În îngrijorarea că mistrețul tare
Vine iar la tirlă și-l calcă-n picioare.
Îi ieși în cale boul, ce la car
Trage cu nădejde, spornic și cu har,
Și se rățoiește cu ton de mujic
La boul ce trage: să se facă mic!
A bătut din pinteni, a dat ca să muște,
S-a umplut de baligi, a călcat în troacă...
Boul, pân-la urmă, a decis sa tacă.
Dar mistrețul nostru a aflat și-n grabă
S-a întors din lume, iarăș în ogradă
Și-a văzut că-i haos, n-a primit nici bani
Și și-a spus că-n van s-au dus cinșpe ani.
El l-a luat cu lanțul, l-a dus la satrap,
Înspre hala mare, drept la un casap.
Când mistrețul nostru se uita în vânt
Fără să-i acorde ultimul cuvânt
Își șopti în buze, cu voce cam tare,
Săltându-și alene fizicu-n picioare:
Chiar dacă e basna, mare alb sau zork
Orișice s-ar spune, porcul e tot porc.